Craiova - mărturii ale moștenirii lăsate de Regele Mihai I al României

Un tânăr Rege decide să pună soarta Țării mai presus de ființa sa și de tot ceea ce-l înconjoară. În pustiitorii ani care au urmat celui de Al Doilea Război Mondial, care au consemnat ocuparea unor țări libere de către Uniunea Sovietică și impunerea unor regimuri politice dictatoriale, Regele Mihai I al României a rămas ultima stavilă în fața ocupantului sovietic.

Distribuie articol

Lupta Majestății Sale pentru democrație avea să consemneze evenimente unice în istoria mondială, informații oferite pe larg în alte materiale ale lucrării prezente. Greva regală a reprezentat o decizie riscantă prin care tânărul Rege a arătat lumii întregi că a decis să lupte pentru libertatea națiunii sale părăsite de Aliați și agresată de regimul sovietic stalinist.

Rezistența românilor în fața tăvălugului ideologic sovietic a consemnat sute de mii de victime, întemnițați, deportați sau refugiați, cu abdicarea smulsă prin forță Regelui Mihai I și alungarea într-un exil prelungit chiar și după aparenta revenire la democrație a României. Dar puțini sunt cei care știu că ultimele acte semnate de Regele Mihai I al României au fost pentru fondarea unor instituții simbol, un semn al legăturii Majestății Sale cu generațiile viitoare.

Craiova este orașul care a beneficiat de moștenirea-simbol lăsată de Majestatea Sa, oraș pe care l-a vizitat după revenirea istorică pe care o aniversăm. Universitatea din Craiova și Filarmonica “Oltenia” din Craiova poartă pe actul de naștere semnătura Regelui Mihai I, ultimele două legi pe care a acceptat să le promulge. La numai o jumătate de an, în 30 decembrie 1947, tânărul Rege a fost forțat să accepte formal o abdicare ilegală, obținută sub amenințarea slujbașilor Moscovei. Oltenia avea nevoie de învățământ universitar iar Legea nr 138 pentru înființarea și organizarea Universității din Craiova și a Eforiei a fost promulgată, în 21 aprilie 1947, de către Regele Mihai I. La 25 aprilie 1947 legea a fost publicată în Monitorul Oficial al Regatului României nr. 93. Generații întregi de studenți s-au format profesional sub semnul puțin cunoscut al acestui act de fondare semnat de Regele Mihai I. Ce dar mai minunat putea lăsa un tânăr rege alungat din propria țară decât o instituție de educație care a evoluat etapă cu etapă spre a deveni unul dintre cele mai performante și respectate medii universitare din România?

Universitatea din Craiova – mesaj peste generații

În semn de recunoștință, mediul academic craiovean, cel administrativ și al societății civile și-au unit forțele pentru a ridica un bust al Majestății Sale Regelui Mihai I chiar lângă Universitatea din Craiova, în Piața tricolorului. Lucrarea este realizată de sculptorul craiovean Marcel Voinea și este dintre puținele care-l înfățișează tânăr pe Regele Mihai I. Bustul a fost dezvelit în 24 noiembrie 2014, la ceremonie luând parte Alteța Sa Regală Principele Radu al României. Alteța Sa a transmis mesajul Majestății Sale, în discurs punctând legătura puternică dintre Familia Regală și Capitala Olteniei: “Sunt nespus de bucuros că aveţi atât de multe edificii cărora le sărbătoriţi o vârstă respectabilă, instituţii fondate acum un secol care fac astăzi mândria locului alături de extraordinara zestre arhitectonică. Având două ctitorii regale pe lângă altele câteva care nu au fost menţionate aici, nu e decât firesc ca membrii Familiei noastre să fie prezenţi atunci când le onoraţi memoria. Aşa stau lucrurile care ne aduc aminte de istoria Craiovei din punct de vedere educativ, cultural, arhitectonic, politic, diplomatic.” Tot în 2013, Majestatea Sa a acceptat să primească titlul de Cetățean de onoare al Craiovei, la ceremonie fiind reprezentat de către nepotul său Nicolae al României. În hotărârea adoptată de Consiliul Local Craiova sunt câteva cuvinte prin care se sintetiza gestul de mulțumire al comunității față de Suveran: “Se conferă, titlul “Cetăţean de Onoare” al Municipiului Craiova, Majestăţii Sale Regele Mihai I al României – în semn de recunoştinţă pentru complexa sa personalitate, pentru eforturile întreprinse de-a lungul istoriei pentru a menţine România liberă de orice intervenţie străină, pentru loialitatea pe care a arătat-o poporului român, pentru propriul sacrificiu, pentru toate activităţile şi proiectele sale care au promovat imaginea pozitivă a României în străinătate, au sprijinit cauza persoanelor defavorizate, au încurajat tinerele talente şi spiritul de antreprenoriat românesc şi au reprezentat o punte de legătură între românii din ţară şi cei din afara ei, între trecut, prezent şi viitor şi îndeosebi pentru contribuţia adusă la dezvoltarea oraşului nostru”.

Filarmonica “Oltenia”, sub efigia Regelui Mihai I

O altă instituție simbol pentru puterea Regelui Mihai I de a construi în folosul generațiilor viitoare este Filarmonica “Oltenia” din Craiova. În 17 aprilie 1947 a fost promulgată prin semnătura suveranului Legea înființării Orchestrelor Filarmonice “Banatul” din Timișoara și “Oltenia” din Craiova, în fapt reorganizarea Societății Filarmonice din Craiova, care derulase primele activități în 1904. Acesta a fost penultima lege semnată de Majestatea Sa, ca și în cazul Universității din Craiova devenind o instituție de anvergură națională. În semn de recunoștință, dar și ca un imbold pentru susținerea artiștilor, Festivalul “Craiova Muzicală”, cel mai important eveniment muzical organizat de Filarmonica “Oltenia”, se derulează din 2013 sub Înaltul Patronaj al Majestății Sale. Instituții fundamentale pentru educație și cultură din Craiova, cu activități care reverberează puternic în întreaga Oltenie, poartă în actul de naștere semnul distinctiv al misiunii încredințate de cel care, după decenii de exil dureros, avea să le viziteze și să se bucure de realizările celor în care a crezut.

Cursul firesc al istoriei nu a putut fi reluat atât din cauza lipsei de viziune politică a liderilor de după 1989, mulți dintre aceștia fiind profitori ai regimului comunist, cât și a intereselor tentaculare ale unui grup care a folosit revolta populară pentru a pune mâna pe putere. România nu a revenit în matca firească a evoluției trasată de vizionarul Regele Carol I și a continuat să rătăcească într-o tranziție prelungită. Societatea civilă și-a regăsit cu greu vocația de a fi partenerul instituțiilor și al celor care decid fie și vremelnic în numele cetățenilor. Am văzut asta și în reacția timidă a studenților din centrul universitar craiovean cu ocazia prelegerilor susținute de către ASR Principele Radu al României. Tinerii au nevoie de puterea unor exemple, au nevoie de curajul de a cuteza asemenea celor puternici și rezistenți. Derulate la Universitatea din Craiova între 2010 și 2013, prelegerile au avut teme fundamentale pentru dezvoltarea României și reașezarea țării în rândul țărilor cu vocație democratică, esențiale pentru a fi dezbătute cu tinerii studenți: “Leadership”, “Identitate și securitate națională”, “Democrația” și “Libertatea și instituțiile publice”. Anual, un număr tot mai mare de evenimente de la întâlniri cu elevii și studenții sau reprezentanță mediului de afaceri, de la vizite în unități de învățământ, militare, economice sau medicale și până la evenimente culturale au consemnat întâlnirea membrilor Familei Regale cu craiovenii. Majestatea Sa Regele a regăsit în Craiova forța unui oraș marcat fundamanetal în evoluția sa de acțiunile generoase și benefice ale monarhiei constituționale.

O rană nevindecată – Monumentul Independenței

Cele mai multe edificii publice ridicate în Craiova conțin elemente care amintesc de România Regală, fie prin contribuția membrilor Familei, fie prin evenimente care s-au desfășurat de-a lungul anilor. Unele mărturii au dispărut, cum ar fi Monumentul Independenței “Asta-i muzica ce-mi place”, acel ansamblu statuar din bronz, ridicat la 21 mai 1913 și închinat sacrificiului ostașilor români din Războiul de Independență 1877-1878. Monumentul a fost demolat și topit în primele luni ale anului 1948 de către reprezentanții regimului comunist, opera sculptorului calafetean Dumitru Pavelescu – Dimo fiind distrusă în integral. Nu a putut fi distrusă și istoria, cea care consemnează că întreaga sumă prin care s-a construit monumentul a fost prin subscripție publică, păstrându-se listele cu numele tuturor craiovenilor care au donat diverse sume, precum și imaginile de arhivă care-l arată prezent la ceremonia de dezvelire pe tânărul Prinț Moștenitor Ferdinand și pe Regina Elisabeta. Ridicat în fața Parcului Bibescu (actual “Romanescu”), Monumentul Independenței a fost prima lucrare de for public realizată de un sculptor român și cel mai important grup statuar închinat ostașilor români din Războiul de Independență, în special a artileriștilor. Macheta monumentului i-a fost prezentată Regelui Carol I în 1908, într-o ceremonie derulată la Castelul Peleș, însă suveranul nu a putut participa și la dezvelire din cauze medicale. Însă Regele Carol I cunoștea în detaliu amplasamentul monumentului și semnificația sa, la începutul drumului care pornește din Craiova spre Calafat, orașul independenței, deoarece vizita adeseori orașul și participase la inaugurarea Parcului Bibescu, în 1903.

În câteva rânduri, dat fiind faptul că macheta din bronz a Monumentului Independenței se păstrează la Muzeul Olteniei din Craiova, administrația locală și mai mulți intelectuali au cerut refacerea grupului statuar. Chiar dacă motivul economic a fost invocat cel mai des, ignorându-se exemplul generației care a reușit, în ani mai grei din toate punctele de vedere decât cei din prezent, să ridice monumentul prin donații și un sistem ingenios de loterie, adevăratele piedici au fost de ordin politic sau chiar mercantil. Însă inițiativa refacerii unui simbol al României revine de fiecare dată în Craiova datorită spiritului locului de a valorifica moștenirea istorică a urbei, iar rezultatul nu va fi decât pe măsura speranțelor și a puterii de a se coaliza a intelectualilor olteni. Speranțele sunt alimentate de exemplul fericit al Parcului Bibescu (Romanescu), care a supraviețuit foarte aproape de forma inițială, macheta gândită de arhitectul peisagist Edouard Redont și premiată cu medalia de aur la Expoziția Mondială din 1900 de la Paris.

Regii României, pictați în Catedrala Mitropolitană “Sf. Dumitru”

După revenirea în România a Familei Regale pe agendă s-au regăsit numeroase vizite în Craiova și în diverse așezări din Oltenia, în fiecare an fără excepție. Ca un simbol puternic al legăturii între Casa Regală a României, olteni și credință vom consemna participarea Familiei Regale la slujba de Înviere în 2005, la Catedrala Mitropolitană “Sfântul Dumitru” din Craiova. La invitația Înalt Prea Sființiei Sale Teofan, Mitropolit al Olteniei și Arhiepiscop al Craiovei (în prezent Mitropolit al Moldovei), în Craiova a sosit Majestatea Sa Regele Mihai I al României, însoțit de MS Regina Ana a României, Principesa Moștenitoare Margareta a României și Principele Radu al României, precum și câțiva colaboratori din zona Olteniei. Ulterior, Regele și ceilalți membri ai familiei Regale au făcut deplasarea spre Săvârșin, unde au petrecut Sărbătorile de iarnă. Însă vizita nu a fost deloc întâmplătoare, decizia Majestății Sale de a curs invitației urmând unui lung șir de evenimente care leagă acest spațiu de activitățile înțelepte ale iluștrilor înaintași.

Lăcaș de cult cu cele mai bogate în semnificații istorico-religioase și sociale din Craiova, Catedrala Mitropolitană “Sfântul Dumitru” a fost reconstruită în 1651 către domnitorul Matei Basarab pe amplasamentul în care existase în secolele VIII-IX. Surse istorice au consemnta existeța unei vechi biserici încă din secolele XI-XII. Vreme de sute de ani, biserica a găzduit activități religioase și educative, aici fiind organizate lecții pentru elevi. Cutremurul din 1838 a produs bisericii daune însemnate, nemaifiind utilizată și lăsată în paragină din 1849. Vreme de patru decenii a stat ca o umbra a trecutului glorios al Craiovei și poate că destinul acestui edificiu emblematic al Olteniei ar fi fost unui trist dacă un om providențial nu ar fi luat o hotărâre decisivă. În 1889, Regele Carol I al României decide ca biserica “Sfântul Dumitru” să fie reconstruită integral. Edificiul este demolat integral și la 12 octombrie este pusă piatra de temelie spre a fi reconstruită de de arhitectul francez Emile André Lecomte du Nouy. Regele Carol I și Regina Elisabeta s-au implicat în acțiunile de refacere a bisericii ale cărei lucrări au durat până în 1933, acoperind domniile a trei regi ai româniei. Pictura este opera pictorilor francezi Menpiot și Bories, consemnând aici o pictură remarcabilă care înfățișează Familia Regală, una dintre cele mai puternice imagini care vorbește de la sine despre puterea de a construi cu viziune și abnegație. Pictura care-i înfățișează pe cei patru regi ai României, cu reprezentare unică a viitorului Rege Mihai I, a fost redată publicului la sfârșitul lui 2015, prin decizia înțeleaptă a Înalt Prea Sființiei Sale Irineu, Mitropolit al Olteniei și Arhiepiscop al Craiovei. Numeroși craioveni depun flori, pomenesc Familia Regală și își arată recunoștiința pentru reconstruirea Catedralei Mitropolitane “Sfântul Dumitru”.

Bustul Regelui I al României, simbol pentru viitoarele generații

Vizitatorul Craiovei de astăzi va întâlni la fiecare pas simbolurile regalității, rodul trainic al acțiunii bine gândite și al evoluției unui oraș care a beneficat de suportul Dinastiei Române. Nu vom coborî în istorie cu acest prilej aniversar dar nu putem observa că până și amărăciunea unor neîmpliniri ale prezentului este luminată de puterea exemplului. Dacă s-a putut crea în vremuri tulburi, când societatea și instituțiile erau apăsate de un regim opresiv, putem spera că depășirea oricărui insucces. Părea de necrezut în urmă cu trei decenii că Regele Mihai I va avea un bust în Craiova sau că Familia Regală va fi ovaționată de mii și mii de olteni inimoși cu ocazia sosirii Trenului regal! Totuși, la aproape șapte decenii distanță, cel care a dăruit instituții fundamentale pentru educație și cultură este prezent în mințile și în inimile tuturor oltenilor. Poate că după ce Universitatea din Craiova va purta fireasca denumire care să conțină numele fondatorului său, inițiativă care sper să prindă contur în curând, vom avea tabloul restaurat al dimensiunii creației prin decizie instituțională. În urmă cu 70 de ani un tânăr Rege a dăruit tinerilor care vor veni. În urmă cu 20 de ani a revenit același Rege pentru a vedea că, deși nu i s-a făcut dreptate, istoria i-a dat dreptate.